Curtea Constituţională a decis, miercuri, că legea care permite împuşcarea a câte peste 900 de urşi, în 2026 şi 2027, ca măsuri de prevenţie şi de intervenţie, este constituţională. CCR a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată de preşedintele Nicuşor Dan.
”Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată de preşedintele României şi a constatat că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2021 privind aprobarea metodelor de intervenţie imediată pentru prevenirea şi combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor şi bunurilor acestora, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative este constituţională în raport de criticile formulate”, a anunţat CCR, miercuri, într-un comunicat de presă.
Curtea Constituţională a stabilit, în esenţă, că aprobarea recoltării, pentru anii 2026 şi 2027, a unui număr de câte 859 exemplare de urs brun – ca nivel de prevenţie la nivel naţional şi de 110 exemplare – ca nivel de intervenţie la nivel naţional, în scopul prevenirii atacurilor asupra populaţiei umane şi a pagubelor materiale cauzate de atacurile de urs, nu contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) privind caracterul de stat de drept al statului român, art.1 alin.(4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art.1 alin.(5) referitor la principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii, art.35 privind dreptul la un mediu sănătos, art.126 alin.(6) privind controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, art.135 alin.(2) lit.e) care instituie obligaţia statului de a reface şi ocroti mediul înconjurător şi de a menţine echilibrul ecologic şi art.148 alin.(2) referitor la prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, prin raportare la prevederile Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (Directiva Habitate).
Astfel, Curtea a reţinut că nu este nesocotit art.148 alin.(2) din Constituţie, întrucât Directiva Habitate permite statelor membre ca, în anumite condiţii, să acorde derogări de la interdicţia capturării sau eliminării unor exemplare din speciile strict protejate la nivel european (în care este inclus şi ursul brun), în funcţie de specificităţile fiecărui stat, de necesităţile reale şi de pericolele iminente existente în spaţiul geografic al fiecăruia. Aceste condiţii vizează, printre altele, menţinerea populaţiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural. Or, legea criticată a fost elaborată în concordanţă cu exigenţele directivei, pe baza unor date ştiinţifice detaliate din care a rezultat că populaţia de urs brun este excesiv de numeroasă şi că soluţiile alternative destinate protejării siguranţei populaţiei nu sunt suficiente.
De asemenea, a decis CCR, nu este încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, natura executivă a autorităţii care ar urma să reglementeze în materia protecţiei speciilor şi a habitatelor acestora nefiind instituită în mod categoric nici prin directiva menţionată, nici prin jurisprudenţa Curţii de Justiţiei a Uniunii. În consecinţă, este aplicabil principiul suveranităţii legislative a Parlamentului, care, în considerarea calităţii sale de for legiuitor suprem, statuat prin art.61 din Constituţie, are dreptul de a reglementa în orice domeniu. Totodată, legea criticată nu are un caracter individual, ci se adresează unui număr indefinit de persoane care sunt angrenate în procedurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.81/2021.
”Pretinsa lipsă de calitate a legii ca urmare a lipsei sancţiunii pentru interzicerea recoltării femelelor însoţite de pui cu vârsta sub 2 ani nu a putut fi reţinută, textul criticat coroborându-se cu prevederile Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr.407/2006”, a arătat CCR.
Decizia este definitivă şi general obligatorie.